După o perioadă plină de dezamăgiri pur şi simplu "nu mi-a mai ars de nimic". Nu spun că am fost Oamenii mereu îşi urmăresc propriile interese, iar acolo unde interesele nu mai există, drumurile se separă, pentru că aşa e normal şi logic în concepţia lor. Pentru că deşi nu ai nici o vină, când vor să facă rău, să se răzbune, o vor face indiferent peste ce trebuie să treacă. E mult mai uşor să renunţi, simplu, fără explicaţii, fara măcar un semn, e cel mai uşor mod de a-ţi dovedi laşitatea şi lipsa de bun-simţ. Dar nu vreau sa jignesc pe nimeni, pentru că fiecare are dreptul să îşi formeze caracterul după bunul său plac, dar nimeni nu e obligat să le suporte lor frustrările .
Am multe de spus, pentru că nimic nu are sens, nimic nu se leagă. Fără sa-ţi dai seama te trezeşti într-o dimineaţă şi realizezi că lucrurile în care credeai sunt defapt proiecţii ale imaginaţiei tale, minciuni si alegeri greşite. De cele mai multe ori, atunci când crezi că ai luat cea mai bună decizie, defapt ai luat-o pe cea mai proastă şi toţi or să te critice pe tine şi or să spună că
Eu nu dramatizez! Sau cel puţin nu obişnuiam să o fac, dar încep să văd o schimbare şi la mine, sper eu, una bună. Am fost credulă, prea naivă. Am pus suflet acolo unde nu ar fi trebuit şi am rănit oamenii care mă iubeau.
În final , fără puţină ploaie, nu poţi vedea curcubeul , şi nimic nu e etern, deci regretele nu îşi au rostul, nu acum, nu e momentul potrivit.
'In order to move on, you must understand why you felt what you did and why you no longer need to feel it'
(Mitch Albom, 'Five people you meet in heaven' )
